joi, 16 decembrie 2010

Dureros Trist şi totuşi Înălţător.

16:39 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

Stau şi mă gândesc de multe ori de ce dacă facem o creaţie din pământ sau plastelină nu îi putem da viată şi singur îmi răspund, "pentru că nu sunt Dumnezeu".

Da nu pot da viaţă dar asta nu mă împiedica să dezbat o problemă dureroasă a multor domnişoare care cu voie sau fară voie ajung in capcanele unor demenţi ce le lasă însarcinate şi fug ca nişte lasi, mişei. Oare ce să facă saracele? Se izbesc de o problema tare grea, avort sau naşterea unui copil fără tată sau poate cu probleme din naştere că na diavolul nu face minuni face numai prostii.

Am găsit un citat in Sfânta Scriptură tare interesant:

"Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. 

Te voi lăuda, că sunt o făptura aşa de minunată" (Psalmul 138)

 şi în acelasi timp am găsit si subiectul avort dezbatut medical care arata asa:

Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele "au auzit" că de fapt până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! Viaţa începe în momentul concepţiei.

Mamelor! După 8 săptămâni când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.

Ce parere aveţi? Trist să stii că în tine e sălăşluit chipul lui Dumnezeu şi na poate eşti nevoită să îl dai afară sau poate că nu poate ca aşa vrei... Rămâne o problemă cu multe semne de întrebare de dezbătut ca să împăcăm şi domnişoarele care au picat în capcana aceasta. Voi incerca să răspund la câteva din întrebările puse de ele fără ca să le disculp şi pe ele de aceasta vina ba mai mult să le şi trag puţin de urechi cu o intrebare Ce au căutat să îşi piardă fecioria pentru 5 minute de plăcere pământescă? Iar voi cei care aţi făcut prostia să le lasaţi însărcinate nu uitati că e şi păcatul vostru iar în faţa lui Dumnezeu o să vă prezntaţi de mână cu ele la întrebarea unde e copilul, atenţie căacolo nu mai există rude sau avocaţi sau mită ci pedeapsa sau mângaierea Raiului.
Acum să vedem o listă de întrebări ale tinerelor domnişoare.

Ce mă fac?

Cu ce îl cresc?

Ce sa spun acasa la părinţi?

Unde să mă duc cu copilul?

Dar înainte să vă răspund vă invit Să vedeţi un  mesaj de la un copil ce nu s-a născut pentru că mama lui asa a dorit.

La întrebarea "Ce ma fac?"  aş putea răspunde cu întrebare.  De ce a trebuit să ajungi să îţi pui intrebarea asta? Aaa.... pentru că ţi-a plăcut, dacă ţi-a plăcut fă la fel ca mama ta care ţi-a dat viaţă, NAŞTEL şi vei vedea că acel copil îţi va fi cel mai mare ajutor mai târziu în viaţa ta, e copilul tău care acum poate că stă in pântecele tău cu spaimă întrebându-te
"Mamă şti că sunt aici?
Mamă şti că eu te iubesc?
Mamă de ce vrei să îmi faci rău?"

Uitati inca un clip ce cu siguranta o să il puneti la suflet





Cum îi veţi răspunde tinere domnisoare? Poate că veţi răspunde că ştiţi că e acolo şi nu credeti că vă iubeste şi îl scoateţi ca e mai bine aşa. Dar mama voastra ce a zis? Te dau afară că nu am cu ce te creşte sau te dau afară că nu ai viaţa sau a zis cu dragoste: Da puiu mami ştiu ca eşti aici. Da puiu mami ştiu că mă iubeşti. Nu îţi fac puiu meu nici un rău ci te voi apăra toata viata mea de răul văzut şi cel nevăzut.

Biserica Ortodoxă pune la dispoziţia mămicilor multe rugăciuni pentru mămici printre care şi Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului. Am găsit însă o rugăciune însemnată de soţia mea care suna aşa:

Doamne, cel care ai zis oamenilor :" Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul" binecuvantand nasterea de prunci, arata mila ta si acestui copil ce se afla inca in pantecele mamei sale, si ajuta-l sa se nasca la vremea de Tine randuita. 

Da-i lui Doamne crestere fireasca, sanatate si putere. 

Parinte Ceresc, Care porti de grija pasarilor cerului si infrumusetezi crinii tarinii, poarta de grija si acestui copil care n-a vazut inca lumina soarelui. Nu ne parasi pe noi robii Tai si ocroteste cu harul Tau pe pruncul acesta al nostru si binecuvanteaza nasterea lui dupa multimea milostivirii Tale. Amin. 

Următoarea întrebare a domnisoarelor este Cu ce il cresc?

Ca mama întâi şi întâi trebuie să îl creşti cu rugaciunea incă din pantece apoi cu dragoste şi apoi trebuie să ne gândim la partea materială dar eu zic că daca primele doua condiţii sunt respectate atunci şi Dumnezeu dă mai departe. În monitorul oficial al Romaniei au fost publicate următoarele:

1.OUG 96/ 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă

Art. 2. - lit c) din O.U.G. nr 96/2003 Salariata gravidă este femeia care  anunță în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate și anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau medicul specialist care îi atestă această stare.

e)  salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activității după efectuarea concediului de lăuzie, își alăptează copilul și anunță angajatorul în scris cu privire la începutul și sfârșitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens.

g) concediul postnatal obligatoriu este de 42 de zile pe care salariata mama are obligația să îl efectueze după naștere, în cadrul concediului pentru sarcina si lăuzie cu durata totală de 126 de zile, de care beneficiază salariatele în conditiile legii;

h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecția sănătății și securității lor și/sau a fătului ori a copilului lor.

Art. 4. - Angajatorii au obligația să adopte măsurile necesare, astfel încât:

a) să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot afecta sănătatea și securitatea;

b) salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătății sau stării lor de graviditate ori copilului nou-născut, dupa caz.

Art. 8. - Angajatorul are obligația să păstreze confidențialitatea asupra stării de graviditate a salariatei și nu va anunța alți angajați decât cu acordul scris al acesteia și doar în interesul bunei desfășurări a procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă.

Art. 9. - În cazul în care o salariată se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) și desfașoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, ori cu repercusiuni asupra sarcinii și alăptării, în sensul celor prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condițiile și/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.

   Art. 10  2) Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.

(3) Eliberarea certificatului medical se va face în conditiile în care salariata s-a prezentat la consultatiile prenatale si postnatale, conform normelor Ministerului Sanatatii.

Mamele eleve/studente beneficiază de indemnizație și concediu pentru creșterea copilului.  Prin noua lege 240/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.403 din 15/06/2009 mamele eleve sau studente, care urmează cursuri preuniversitare, universitare sau postuniversitare beneficiază lunar de 600 RON reprezentând indemnizația acordată prin această lege și 200 RON lunar, alocația.

2. Concediul de indemnizaţie și maternitate

Conform OUG nr.158 din 17 Noiembrie 2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, Cap IV, art 23

( 1 ) precizează că asiguratele au dreptul la concediu și lăuzie pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate.

Art 24 ( 1 ) Se precizează faptul că atât concediul pentru sarcină înainte de naștere cât și concediul pentru lăuzie după naștere este de 63 de zile.

Art 24 ( 3 ) Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de naștere.

Art 24 ( 4 ) În situația copilului născut mort sau în situația în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată perioada acestuia.

Art 25. ( 1 )  Cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul art. 10. ( 2 ), în care veniturile care se iau în considerare sunt cuantumul indemnizaţiei şi salariul de bază minim brut pe ţară.   Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Începând cu 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe  venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficează de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni.

3. LEGISLAŢIA CU PRIVIRE LA AVORT

Un prim decret cu privire la avort în România a fost Decretul nr.463/1957 care legifera avortul la cerere, adică cursul normal al sarcinii se putea întrerupe la cererea femeii însărcinată iar intervenția trebuia să aibă loc doar în instituții medico-sanitare de stat.

Al doilea decret, 770/1966 a adus modificări instituției avortului în Romania datorită experienței anilor 1957-1966 în care numărul avorturilor a crescut mult și consecutiv s-au produs efecte demografice negative. Noul decret permitea avortul terapeutic efectuat în primele 3 luni pe baza unor stricte indicații medicale, și cu totul excepțional accepta sacrificarea produsului de concepție și până la 6 luni.

Al treilea Decret, 441 din 26 decembrie 1985, a depășit cu mult restricțiile anterioare datorită faptului că decretul anterior nu a adus nici o îmbunătățire, ci a dus la o scădere a natalității. Astfel în Decretul 441/1985 se permitea întreruperea sarcinii în următoarele condiții:

- sarcina pune în pericol viața gravidei, acesta neputând fi înlăturat prin alt mijloc;

- unul dintre părinți suferă de o boală gravă ce se transmite ereditar sau este susceptibilă de a induce fătului malformații grave;

-  gravida suferă de o infirmitate sau de o invaliditate gravă (fizică, psihică sau senzorială);

- gravida are peste 45 de ani;

- gravida a mai nascut și are în îngrijire mai mult de 5 copii;

- sarcina este urmarea violului sau a incestului.

Al patulea Decret-lege nr.1 din 26 decembrie 1989, care abroga Decretele 770/1966 și 441/1985, permitea avortul în primele 3 luni de sarcină urmând a fi efectuate numai în instituţii medicale specializate și care aveau  personal pregătit în domeniu.

De asemenea, avortul era permis și după 3 luni dacă apărea starea de necesitate sau unul dintre părinți suferea de o boală gravă care se putea transmite ereditar sau care putea duce la malformații congenitale grave. Decretul păstra ca situații de excepție incestul și violul.

Ulterior adoptării acestui act normativ, s-a observat că foarte multe întreruperi de sarcină au avut loc în afara instituțiilor medicale de specialitate, de către persoane care nu aveau pregătire în acest sens, în unele cazuri chiar fără consimțământul femeii însărcinate, ceea ce a dus la încălcarea legii, la vătămări grave ale sănătății femeii însărcinate, și chiar la deces în unele cazuri. Datorită acestui lucru, articolul 185 din Codul Penal  care se referă la provocarea ilegală a avortului a fost reintrodus, după ce fusese abrogat inițial prin decretul lege , cu un nou conținut, prin Legea 140/1996 , care prevedea că orice întrerupere de sarcină în afara instituțiilor specializate, facută dupa 14 saptamani, și fără consimțământul mamei se pedepsea  cu închisoare în funcție de gravitatea faptei de la 6 luni la 3 ani pentru întreruperea sarcinii peste 14 săptămâni, de la 2 la 7 ani fără consimțământul femeii însărcinate, de la 3 la 10 ani dacă femeia suferea vătămări corporale, și de la 5 la 15 ani dacă în urma întreruperii sarcinii femeia decedase.

Nu se pedepsea întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic :

-  dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viața, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav și iminent și care nu putea fi înlăturat altfel;

-  în cazul prevăzut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale;

-  în cazul prevăzut în alin. 2, când femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima voința, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale. 

dar mamelor nu luaţi în seamă ce spune statul cu avortul că pe pământ se scapă uşor dar în faţa lui Dumnezeu... Dacă veţi face avort cum veţi mai reuşii să priviţi icoana Macii Domnului? Dacă veţi face avort cum veţi mai intra în rai, zicând asta, îmi aduc aminte ce zicea parintele Ilie Cleopa: "Mânca-var Raiul!" oare pe voi o să vă mai mănânce sau vă va scuipa in ghena iadului împreună cu cel care v-a lasat însărcinată?

Cea de a treia întrebare este Ce să spun acasă la parinti ?

Le vei spune adevărul cum s-a întamplat si nu vreau să cred că sunt părinti ce te vor omorî pentru asta iar de crezi că sunt mergi la biserică şi cauta sa vorbeşti cu duhovnicul iar dacă nu ai fa-ţi duhovnic explicai situatia si cu siguranţă te va ajuta să intrii într-un cetru misionar de ajutorare  sau sub atentia unei asociaţiă cum este ProVita. Aşa răspund şi la cea de a 4 a intrebare.

De vei da naştere la copil sa nu uiţi când îl naşti că şi Maica Domnului a născut nu om ci Dumnezeu, când il vei ţine în braţe vei uita că ai născut cu greu, când îl vei privii în ochii fie ca e fată fie ca e băiat să şti că nu priveşti un ghem de carne ci priveşti un înger ce vine din rai sa te ajute să te mântuieşti.

Vreau să vă spun o poveste advarată ce mi s-a intamplat mie.

În 19 ianuarie 2009 la miezul nopţii m-a sunat soţia să îmi zică că i s-a rupt apa avea să se nască scumpul nostru baieţel Alex. la ora 7:45 eram pe scările maternităţii din Sibiu aşteptam cu nerăbdare un semn de la soţie, la ora 8 am primit în sfârşit un telefon ce imi zicea că am un băieţel, am început sa plâng pe scările maternităţii nu de tristeţe ci de bucurie că se născuse un prunc ce punea bucurie în suflet. Nu mai ştiam ce sa zic şi repetam pe scările maternităţii "Sunt blond am ochii albaştii şi sunt băiţel". Atât am reuşit să îi zic şi socrului meu care şi el la rândul lui a început să plângă tot de bucurie, eram asaltaţi de emoţii cu toţii şi soţia uitase că i se rupsese apa la miezul nopţii şi săraca rezistase eroic, ca ori ce mamă ce are simţul responsabilităţii. În fine am intrat în salonul unde era soţia mea şi îngeraşul, era atat de fin atat de plăpând şi de firav ca îţi era teamă că se rupe în două ca un ghiocel. Cum a făcut Bunul Dumnezeu ca în braţe la mine a deschi ochiisorii şi m-a privit cu dragostea lui angelică. Timpul a trecut şi cum spuneam în  postarea ce dezbătea superstiţiile, copilul meu a crescut cu Icoana Maicii Domnului Îndrumatoarea

şi de când i-am pus acesta icoana la căpătâi băieţelul meu la toate icoanele şi acum cand are 1an şi 11 luni le zice MAMA.

Daţile şi voi domnişoarelor această bucurie copilor voştrii să zică Mama la icoană şi Mami vouă. Nu faceţi prostia de a asculta de unul si altul ce va spune sa avortaţi, uitativă în jurul vostru la natura uitativa la flori uitativă la copilaşii ce sunt duşi de mămicile lor în cărucior la plimbare, uitaţivă la icoana Naşterii Domnului  cum se bucură şi îngerii nu numai oamenii. Voi înşivă fiţi îngerul păzitor, al copilului vostru. Păziţil de chiureta medicului care prin statul său medic face asta şi rugativă la Maia Domnului  să vă ajute să depăsişt acest prag al neîncrederii în voi inşiva că nu veti reusii. 

VEŢI REUŞII!!! ASTA E MENIREA VOASTRĂ!

Voi mamelor sunteţi altare de jerfă. Voi mamelor sunteţi Preoţii caselor voastre. Voi mamelor sunteţi viaţa, că de la Eva prima femeie A.D.N. vostru spune viaţă ca numele stramoaşei voastre iar noi bărbaţii suntem pămant de la Adam.

Numele de Adam (ebraică אָדָם ), aşa cum apare în Gen 2, 7 - „Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul/Adam fiinţă vie" - provine, de la „ţărână", „pământ" (ebraică adama, אֲדָמָה ). Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din „adama" deci, „cel pământesc". Numele de «adam» este folosit în Biblie pentru om în general şi ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc.

„Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii" (Gen 3, 20). Numele de Eva, (ebraică חַוָּה Hava), înseamnă „cea vie", provenind din rădăcina חיה ("a fi viu").  

Ce parere aveţ voi domnisoarelor că ceea ce s-a intamplat cu voi e întamplător? Ei bine nu! Voi sunteţi Altare vii sfinţitoare ale naturii omeneşti.                                                      

Etichete: avort, copii, doctor, durere, dureros, înalţător, Maiaca Domnului, prunc, totusi, trist | 0 comentarii

Fragmente de teologie

13:06 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

Descriptio Moldavie - Religia la mondoveni  

"Din pricina nepăsării strămoşilor noştri nu ştim ce religie au avut vechii locuitori ai Moldovei mai înainte ca soarele dreptăţii să fi răsărit prin părţile noastre. Dacă totuşi credem că dacii se trag din sciţi1, părere împărtăşită de toţi istoricii pe care-i cunoaştem, ne va fi permis poate să bănuim, printr-o presupunere care nu are nimic absurd, că ei s-au închinat aceloraşi forţe divine la care cronicile ruşilor ne spun că s-au închinat celelalte neamuri scitice: Peruna, zeul tunetelor, Volos, al vitelor, Pohvist al aerului, Lado al veseliei, Kupalo al semănăturilor, şi alţi idoli de acelaşi fel: Osliado, Horsa, Dajuba, Striba, Semargle şi Mocosa.

Apoi, după ce romanii au ocupat Dacia, cum acest neam întrecea pe toate celelalte în superstiţii religioase, nu numai că n-au înlăturat vechile culte, dar, după obiceiul lor, pare că le-au şi sporit cu altele noi. Cine va avea în vedere că romanii, de cîte ori supuneau vreo altă ţară, aduceau jertfe zeilor neamului învins tot aşa ca şi zeilor lor, ba mai mult, după supunerea Egiptului, izvor necurmat de răzvrătiri, au adus mulţi idoli de-acolo la Roma însuşindu-şi cultul lor, se va convinge uşor de aceasta.

Se mai adaugă şi credinţa tuturor celor care se închinau la idoli că nu numai fiecare ţară, dar chiar fiecare familie îşi are larii şi zeii săi protectori, care poartă anume grijă de dînsa şi pe care, dacă nu-i înduplecă, nimeni nu poate nici să conducă cu succes ţara, nici să trăiască paşnic în casa lui.

Dar cînd anume credinţele păgîneşti au încetat în Moldova şi cînd acest neam a primit legea lui Christos nu se poate dovedi prin nici un fel de mărturii sigure ale istoricilor, dar este de admis că cultul public al religiei creştine n-a fost introdus în Dacia decît în timpul domniei lui Constantin cel Mare, căci actele sinodului întrunit la Sardica dovedesc că în timpul lui Constanţiu, fiul lui Constantin cel Mare, ambele Dacii şi-au avut episcopii lor, chiar dacă mulţi poate au urmat steagul lui Christos cu mult mai înainte, pătrunşi de cuvîntările martirilor stropite cu sîngele lor.

Astăzi tot poporul mărturiseşte legea creştină şi se ţine de biserica răsăriteană. În nici un articol de credinţă el nu înclină spre alte erezii, nu lasă la o parte nimic din cele ce această credinţă îi porunceşte şi nu face nimic din cele ce ea opreşte. În Moldova nu s-a văzut niciodată vreun eretic sau vreo erezie şi cu atît mai puţin nu s-a putut dezvolta, probabil fiindcă acest neam n-a vrut să ştie de teologia scolastică şi de alte meşteşugiri sofistice ale dialecticilor, ci a crezut că vorbele simple ale evangheliei şi învăţătura sfinţilor părinţi sînt de ajuns, chiar şi fără şcoală, spre mîntuirea sufletului4. Nu este alt rit pe care să-l urască mai mult decît pe cel roman, deşi ungurii, supuşii lor, se ţin aproape toţi de acel cult şi-şi au episcopul lor la Bacău. Căci ei spun că celelalte erezii se văd de la sine şi că uşor se poate observa că s-au depărtat de la biserica cea adevărată: papistaşii însă (căci ei nu numesc catolici decît pe fiii bisericii răsăritene) ascund sub piele de oaie o fire de lup, dau celor care ţin de biserica grecească uneori numele de fraţi, alteori de schismatici şi de ἀϰέφαλοι, [fără cap], fiindcă nu se închină papei, capul văzut al bisericii, şi cîteodată chiar de eretici, din care pricină mulţimea neştiutoare cu greu poate să distingă adevărul de minciună şi să se păzească de otrava lor5. Iar, ca să atrag atenţia în treacăt asupra acestor lucruri, cea mai puternică dovadă împotriva oricărei schimbări mi se pare că stă în această statornicie cu care moldovenii se ţin strîns de biserica răsăriteană. Este lucru ştiut de către toţi cei care cunosc istoria bisericească, că Transilvania şi Ungaria, care a fost înainte de întemeierea Moldovei sălaşul oamenilor noştri, n-a ascultat niciodată de tronul constantinopolitan, ci tot timpul de cel roman şi că deci toţi locuitorii acestora, înainte de a fi pătruns în acele regiuni sectele lui Luther şi Calvin, au fost fii ai bisericii occidentale6. Dar cum însoţitorii lui Dragoş şi-au păstrat tot timpul aceeaşi religie pe care o profesaseră acolo (căci nu există nicăieri vreo dovadă că, părăsind crezul bisericii occidentale, ar fi primit ritul oriental)7 şi cum acela se potriveşte în totul, punct cu punct cu cel oriental, este limpede că aceeaşi învăţătură, pe care acum n-o mai păstrează decît răsăritul, a stăpînit în vremile de demult şi în apus şi că deci occidentul şi nu orientul s-a abătut în decursul timpului de la adevărata credinţă a lui Christos. După acest înconjur, să ne urmăm însă drumul.

Simbolul credinţei îl rostesc la slujbă simplu, aşa cum a fost conceput de sfinţii părinţi ai sinodului de la Niceea, şi resping adaosul papistăşesc „şi de la Fiul”. Despre purcederea Duhului Sfînt cred întocmai ceea ce spune Sf. Ioan Evanghelistul prin cuvintele lui Christos. Şi precum nu vor să primească purcederea „de la Fiul”, adăogînd ceva la cuvintele Sf. Scripturi, tot aşa nu folosesc la slujbe nici formula introdusă de Palamas „numai de la Tatăl” 8; ei recunosc şapte sfinte taine şi fac liturghia după tipicul sfinţilor părinţi Vasile cel Mare şi Ioan Hrisostomul. La aceasta folosesc pîine dospită şi se împărtăşesc sub amîndouă formele [cu pîine şi cu vin]. Cinstesc sfintele icoane, nu cioplite, ci zugrăvite, dar închinăciunea nu se adresează decît fiinţei divine. Cred că sfinţii n-au ajuns încă la fericirea desăvîrşită, ci că o aşteaptă împreună cu Pavel în ziua aceea, adică la judecata de apoi, că în vremea aceasta nădejdea tare şi încrederea într-însa le umple sufletele şi le dă o bucurie negrăită, pînă într-atît încît după vrednicia lor nimic nu le lipseşte. Nu recunosc nici un fel de purgatoriu, dar zic că păcatele uşoare se iartă şi după moarte prin rugăciunile bisericii şi prin pomeni9. Admit şi citesc în biserică Sfînta Scriptură în traducerea celor şaptezeci, respingînd Vulgata10 şi celelalte traduceri.

Pe lîngă că ţin post în zilele de miercuri şi de vineri, mai postesc de patru ori pe an la intervale hotărîte; în postul cel mare de patruzeci de zile şi în primele zile ale lui august, închinate Fecioarei Maria, se abţin şi de la peşte11. Sînt unii care, stăpîniţi de o prea mare superstiţie, nu se hrănesc cu carne nici lunea şi ţin şi alte posturi, de pildă ale sfinţilor Atanasie, Grigore şi Dumitru, ba unele femei, chiar dacă nu îmbracă haina monahală, totuşi printr-o juruinţă de bunăvoie nu se ating de carne toată viaţa.

Pe lîngă aceasta poporul de jos, ca în cele mai multe ţinuturi pe care o învăţătură mai aleasă nu le-a luminat încă, este şi în Moldova aplecat spre superstiţii şi nu s-a curăţat încă aşa de bine de întinarea de altădată încît să nu pomenească în cîntecele şi litaniile lor la nunţi, la înmormîntări şi la anumite date ale anului unele nume necunoscute, care amintesc cultul străvechi al Daciei. Aşa sînt Ladoşi Mano, Zîna, Drăgaica, Doina, Heoile, Stahia, Dracul în vale, Ursitele, Frumoasele, Sînzienele, Joimăriţele, Păpăluga, Chiraleisa, Colinda, Turca, Zburătorul, Miază-Noapte, Striga, Tricolici, Legătura, Dezlegătura, Farmec, Descîntec, Vergelat şi altele de acest fel. "

Etichete: biserica, credinta ortodoxa, descriptio moldavie, liturghie, moldova, parastas, republica moldova, slujba | 0 comentarii

Radio Trinitas şi pe Ortodoxia-Română

02:49 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

De astăzi RADIO TRINITAS se aude şi pe acest Blog.

Lista frecvnţelor Radio Trinitas:

Bucureşti - Muntenia          95, 30 MHz
Vaslui                              106, 70 MHz
Moineşti                             99, 80 MHz
Bacău                                96, 80 MHz
Bicaz - Toaca                    93, 30 MHz
Oneşti                               88, 40 MHz
Topliţa                              90, 10 MHz
Brodina                             94, 80 MHz
Suceava                          106, 90 MHz
Darabani                           95, 60 MHz
Zalău                                93, 10 MHz
Bârlad                              93, 70 MHz
Piatra-Neamţ                   91, 20 MHz
Iaşi                                  92, 70 MHz
Hârlău                             92, 20 MHz
Botoşani                          88, 90 MHz
Haţeg                            100, 20 MHz
Moldova Nouă              104, 30 MHz
Harghita- Gheorgieni       93, 00 MHz
Târgu- Neamţ               106, 80 MHz
Gura Humorului              92, 80 MHz
Rădăuţi                          97, 80 MHz
Sibiu                              93, 30 MHz
Baia Mare-Mogoşa        94, 30 MHz
Durău                            91, 80 MHz
Galaţi                             96,50 MHz
Craiova                        100,00 MHz
Bailesti                           98,20 MHz
Novaci                           96,20 MHz
Arad                              94,20 MHz
Tg. Jiu                           93,40 MHz
Bechet                         103,10 MHz
Tg. Carbunesti              95,40 MHz
Timişoara                       90,30 MHz


De asemenea puteţi asculta şi Radio Ortodox printr-un simplu click!

Etichete: acest, astăzi, aude, Blog., De, Ortodoxia-Română, pe, Radio, RADIO TRINITAS, se, si, şi, Trinitas | 0 comentarii

miercuri, 15 decembrie 2010

Sinaxar 15 Decembrie

03:52 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

Sinaxar 15 Decembrie

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie.

Sfântul Mucenic Elefterie era din cetatea Romei. De mic a rămas orfan de tată şi a fost crescut numai de mama sa Antia, care fusese învăţată credinţa creştină de Sfântul Apostol Pavel. Copilul a fost dus de mama lui la episcopul Anichit şi a învăţat de la el Sfintele Scripturi. Anichit l-a rânduit în ceata clericilor; când a fost în vârstă de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar când a ajuns de 20 de ani a fost făcut episcop al Iliricului. Pentru că învăţa şi propovăduia pe Hristos a atras pe mulţi la credinţă; de aceea împăratul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus înaintea lui, sfântul a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca împăratului a fost supus la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor, care avea ţepuşe ascuţite, de o parte şi de alta. La rugăciunea sfântului către Dumnezeu, Coremon, umplându-se de Duh Sfânt a intrat el întâi în cuptor şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Din cuptor a ieşit nevătămat şi i s-a tăiat capul. A fost aruncat şi Sfântul Elefterie în cuptor; dar s-a stins focul şi a ieşit sănătos. Apoi a fost legat într-un car tras de cai sălbatici. Dezlegat de îngeri, sfântul a fost dus într-un munte înalt, unde trăia cu animalele sălbatice; aceste fiare se îmblânzeau când sfântul le vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Împăratul a trimis ostaşi ca să-l prindă; dar sfântul i-a îndrumat la Hristos şi i-a botezat. Odată cu ei au mai crezut în Hristos şi alţii ca la cinci sute. Dus la împărat a fost ucis de doi ostaşi.

Mama lui, Antia, a fost ucisă şi ea cu sabia pe când îmbrăţişa şi săruta pe fiul ei mort.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Antia, mama Sfântului Elefterie, care pe când îmbrăţişa pe fiul ei mort, de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, Sfântul Coremon prefectul, crezând în Hristos şi, botezându-se, de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea celor doi călăi, care, crezând în Hristos, de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Pavel, care a schimnicit în muntele Latro.

Tot în această zi, pătimirea Sfintei Muceniţe Suzana.

Sfânta Muceniţă Suzana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de loc din Palestina. Tatăl ei era păgân şi mama evreică. Sfânta însă a fugit de necredinţa celor doi; a alergat la Hristos şi a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinţilor ei, a împărţit toată averea la săraci şi a slobozit din jugul robiei pe robii şi roabele sale. S-a îmbrăcat în haine bărbăteşti, şi-a tuns părul şi a intrat într-o mănăstire de călugări, schimbându-şi numele în Ioan. După ce a trăit acolo douăzeci de ani, a fost clevetită. Venise la mănăstire o schimnică. Socotind că e bărbat, a îndemnat-o la desfrânare. Suzana n-a vrut, aşa că schimnica a pârât-o că a încercat să o necinstească. Sfânta s-a plecat bârfelii şi a cerut să i se dea canon pentru păcatul de care era învinuită. Când episcopul Elefterupolei a aflat de aceasta, s-a dus la mănăstire şi a mustrat pe stareţ. Stareţul atunci a vrut s-o descălugărească. Fericita, găsindu-se într-o nevoie ca aceasta, a cerut să vina la ea două fecioare şi două diaconiţe. Şi lor le-a destăinuit toată taina ei. Când s-a aflat aceasta, episcopul s-a umplut de uimire; a hirotesit-o diaconiţă şi a poruncit să fie stareţă.

Multe minuni a făcut ea în numele lui Hristos. Când a venit ighemonul Alexandru în Elefterupole şi a adus jertfe idolilor, sfânta, de bunăvoie, s-a dus acolo şi numai prin rugăciunea ei a dărâmat la pământ idolii. Pârâtă ighemonului, a fost dusă înaintea lui şi a fost supusă la felurite chinuri şi la sfârşit a fost aruncată în foc. Acolo şi-a dat lui Dumnezeu duhul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Cubiculariu.

Acest sfânt mucenic, de loc din Constantinopol, strălucea în dreapta credinţă. Din copilărie fusese crescut la curtea împărătească şi acolo primise de la început cele mai mari cinstiri; întrecea în bogăţii şi slava pe toţi oamenii acelor vremi. Cuprins de dumnezeiasca dragoste după cele nestricăcioase şi veşnice, a socotit pe toate cele pământeşti ca nimic şi a ales să fie mai bine lepădat în curţile Domnului, decât să rămână în locaşurile păcătoşilor. Depărtat de lume, era cu ochii minţii aţintiţi spre Dumnezeu; se îndeletnicea în fiecare zi cu cântări dumnezeieşti şi plinea toată virtutea.

Dar stricătorul sufletelor noastre, diavolul, n-a suferit să vadă toate acestea; s-a slujit de o slugă a fericitului punându-i în gând să se ducă la împărat şi să pârască pe stăpânul său. S-a dus deci sluga la împărat şi i-a spus că stăpânul său Elefterie s-a botezat şi că a zidit o biserică. I-a mai spus că se închina Celui Răstignit, că batjocoreşte legiuirile şi rânduielile împărăteşti. A mai adăugat că are sub pământ o casă ascunsă, că aduce Dumnezeului creştinilor slujbe de toată noaptea, că-şi chinuie trupul cu post, cu plânsete şi cu culcări pe pământ. Împăratul s-a aprins de mânie şi l-a chemat pe sfânt la el. Când a venit, împăratul i-a pus întrebări, la vedere paşnice şi măgulitoare, grăindu-i aşa: "De ce ne-ai părăsit, Elefterie? Cum te-ai depărtat atâta vreme de la noi? Cum ai dispreţuit dorul nostru şi curţile noastre împărăteşti? Cum ai dispreţuit dragostea noastră cea mare şi curată ce-ţi păstrăm?".

"Împărate, i-a răspuns Sfântul Elefterie, trupul mi-i şubrezit de multe şi nenumărate boli; am voit să stau la aer curat ca să-mi recapăt sănătatea".

"Dar pentru ce să te desfătezi numai tu singur, i-a spus împăratul, de aerul cel curat? Pentru ce să te bucuri numai tu singur de bunătatea lui? Pentru ce să nu ne bucurăm împreună, mergând şi eu cu tine acolo?".

Sfântul nu i-a dat răspuns la aceste cuvinte. Iar împăratul, îndată ce s-a făcut seară, a trecut râul Sangarin, căci dincolo de acest râu îşi avea sfântul locuinţa. S-a uitat pe o uşă ascunsă şi a văzut o gaură ca gura unui puţ. S-a coborât pe ea şi a dat de o biserică frumos împodobită. Cele văzute l-au tulburat. A lăsat mânia la o parte şi a început să spună cuvinte linguşitoare, căutând să slăbească tăria fericitului. Dar pentru că izbea cu pumnii în aer, căci n-a putut să-l înduplece pe sfânt cu cuvintele lui, a poruncit să i se taie capul cu sabia, iar cinstitul lui trup să fie aruncat mâncare câinilor şi pasărilor. Fericitul şi-a dat lui Dumnezeu sufletul, iar trupul lui, care zăcea părăsit, a fost luat de un creştin împodobit cu harul preoţiei, evlavios şi iubitor de Dumnezeu, care l-a înmiresmat cu mir şi l-a îngropat într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vah cel Nou.

Sfântul Mucenic Vah cel Nou era de loc din Palestina şi a trăit pe vremea binecredincioşilor împăraţi Irina şi Constantin. Tatăl lui, creştin din moşi, strămoşi, era căsătorit cu o femeie foarte credincioasă. Ademenit însă de slava deşartă a lumii acesteia şi de înşelăciune, s-a lepădat de credinţa cea adevărată moştenită din strămoşi şi a trecut la necurata credinţă a agarenilor. A avut şapte copii, pe care i-a crescut în aceeaşi rătăcire. Stricându-şi viaţa în necredinţă, a lăsat, la moartea lui, pe soţia lui cu cei şapte copii. Al treilea dintre ei în şirul naşterii, cu numele Dahac, care tălmăcit în elineşte înseamnă Ghelasie, nu s-a însurat. Chiar înainte de moartea tatălui său voia să se facă creştin, lucru pe care l-a săvârşit după ce tatăl său a murit. I-a spus mamei sale gândul; ea a consimţit şi l-a încurajat. Atunci a plecat de la mama lui şi s-a dus la Ierusalim. De acolo, povăţuit de un monah, s-a dus în lavra Sfântului Sava, unde a fost învrednicit de Sfântul Botez şi i s-a pus numele Vah. Apoi în urma rugăciunilor lui, a fost îmbrăcat cu haina monahală.

Ca monah a vieţuit bine şi s-a întărit în înfrânare şi în celelalte virtuţi. La porunca stareţului a plecat din mănăstire, că stareţul se temea să nu afle de el agarenii care stăpâneau Palestina. Din întâmplare, sau mai bine-zis din rânduială dumnezeiască, s-a dus la Ierusalim şi acolo s-a întâlnit cu mama lui, căreia i-a spus tot ce a făcut; i-a mai spus că-l doare inima că fraţii lui trăiesc în rătăcire. Când fraţii lui au auzit aceasta de la mama lor, au trecut la credinţa în Hristos, afară de unul care a rămas în rătăcire. Acesta a spus agarenilor toate cele făcute de Sfântul Vah. Agarenii l-au căutat, l-au prins şi l-au dus la Amira, stăpânul cetăţii Ierusalimului. Amira l-a trimis la aşa-numitul de ei general şi la judecători. Înaintea lor a mărturisit pe Hristos, a defăimat ca deşartă credinţa agarenilor şi şi-a bătut joc de ea. Pentru asta i s-a tăiat capul.

Trebuie să se ştie ca cel întru sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului în această zi, din care a şi început să se săvârşească de el sărbătoarea Naşterii lui Hristos până la douăzeci şi cinci ale lunii, căci unii din Apus veneau şi o vesteau de fiecare dată. Pentru aceasta a şi fost rostit de el acel Cuvânt apologetic, preafrumos şi preafolositor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Etichete: sinaxar sfanrului decembdrie mucenic rugaciuni | 0 comentarii

marți, 14 decembrie 2010

Anunţ

15:15 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

În seara aceasta, începând cu ora 18:00 la Catedrala MItropolitană din Sibiu va avea loc un concert de colinde susţinut de corul facultăţii de Teologie.
Vă aşteptăm cu drag!

0 comentarii

luni, 13 decembrie 2010

13! Ghinion sau superstiţie diavolească?

00:13 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

Mulţi o să zicem că da, e zi de ghinion şi cu asta nu o să ieşim din casă poate să fie ori ce afară. ei bine nu asta ar fi problema că am sta în casă şi gata doar ca dureros este ca multă lume, chiar şi atunci când merge la sfintele lăcaşe, uită, de fapt, că a venit în Casa Domnului şi are ispita superstiţiilor, o făcătură diavolească. Citeam un articol ce dezbătut pe un forum pe  cazul întâmplat la una din mănăstirile basarabene, când o femeie de vreo 40 de ani, de mână cu copilul ei, care de cum a intrat pe poartă a început a avea un comportament straniu. “Măsura” cărarea de-a latul, se oprea confuză şi numai că s-ar fi întors din drum. Abia, când măicuţa ce venea cu două găleţide apă goale a început să o dojenească, dându-şi seama că femeia fuge din calea ei care nu cumva să nu-i meargă bine, am priceput misterioasa purtare. Chiar nici nu mi-am imaginat că e posibil aşa ceva, mai ales că, la sigur, se considera creştină. “Enoriaşa” credea şi mă gândesc că nici nu s-a debarasat de superstiţia că dacă iese în cale cineva cu găleţile goale – nu-ţi va merge bine. Sunt situaţii şi mai banale. Răspândite mai ales în satele noastre, superstiţiile vin din adâncurile vremurilor. Uite aăa „Dacă-ţi iese doctorul în cale te şi îmbolnăveşti? Dacă-ţi iese frizerul în cale îţi cade părul din cap? Dacă-ţi iese mecanicul în cale ţi se strică maşina? .. Şi atunci când îţi iese preotul în cale cum o să-ţi meargă rău? Roagă-te lui Dumnezeu să nu te întâlneşti cu diavolul. Dacă îţi iese preotul în cale bucură-te că ai ocazia să-l întrebi ceva sau să-i mărturiseşti ceva. De fapt celor buni şi înţelepţi poate să le iasă şi Satana în cale că tot bine le merge, iar celor răi poate să le iasă şi Dumnezeu în cale că tot rău le merge”, comentează această superstiţie un preot. Dar răul nu vine din faptul că-ţi iese în cale într-un fel sau altfel o persoană. Răul vine din necredinţă pe care o are superstiţiosul în inimă. Şi aceasta e una din multele capcane pe care le întinde satana omului care nu face discernământul dintre bine şi rău, adevăr şi minciună. Şi la Sfântul Ioan Gură de Aur găsim: “Văzând un om oarecare, repede îl poţi condamna, la îndemnul nefast al superstiţiei, dar nu vezi cursa diavolească ce ţi-a fost întinsă. De ce te faci vrăjmaş fratelui tău, fără niciun motiv justificat? Şi nu înţelegi cât e de mare batjocura, cât de mare este ruşinea şi, mai mult cât de mare este primejdia. De multe ori omul are un coşmar sau vede o pisică neagră sau alte lucruri şi crede că acestea ar prevesti ceva rău. Aceasta este o lucrare diavolească, pentru că nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea în păcate. Prin urmare, când ieşi din casă, să te păzeşti de a păcătui. Dacă vom păcătui va veni şi căderea noastră”. Una din superstiţii este legată de căsătorie. La alegerea datei nunţii, tinerii evită să o planifice în zile de vineri sau în data de 13, care chipurile ar fi cu ghinion. Alţii umblă după altfel de prejudecăţi, cum ar fi consecvenţa unor anumite cifre. Tot la Sfântul Ioan Gură de Aur citim: “Această nu este numai o gândire prostească, ci chiar una drăcească”, iar un proverb grecesc spune: “Fiecare zi este a lui Dumnezeu”.De fapt, viaţa noastră este călăuzită de Cel de Sus, ci nu oarecare superstiţii, ce nu au nici o legătură cu adevărata credinţă. Apropo alte banalităţi legate de superstiţiile numerologice. Unii din posesorii de maşini plătesc bani grei pentru a obţine un număr de înmatriculare cu noroc. Bizar este să crezi că 22 sau 99 te vor salva dacă vei alege păcatul. Tot auzim de la femei in vârstă ca la copilul mic ar trebui sa ii legam un fir de aţă roşu câ na pe semne il va deochia te miri cine, dar mai bine nu ii legam o ruiulita de mână? Crucea este cea care mereu îl va apăra şi nu e bine să oferim ocrotirea copilului unei aţe, fir sau fel de fel de talismane. 

Sfântul Ioan Gură de aur îi întrebă pe cei care cred în superstiţii: „Tot nu vă ruşinaţi, tot nu vreţi să înţelegeţi odată pentru totdeauna că acestea sunt capcanele vicleanului, că încă de la naştere încearcă să-şi vâre vicleşugurile?” Copilul trebuie botezat şi însemnat cu cruce de preot şi nu murdărit de noroi.

Una din superstiţii am aflat-o de la nişte amici, care au venit să ne vadă băieţelul. Mi-au spus că pentru ca piciul lor să nu se simtă singur şi neocrotit, lângă pătuţ pun o mătură. Sfatul l-au primit din partea bunicilor de la ţară. În schimb, noi nu am luat cont de povaţa lor şi am pus lângă pătuţul lui Alexandru nu mătura ci o copie a icoanei ,făcătoare de minuni, Maica Domnului îndrumătoarea si de atunci băieţelul meu nu s-a mai simţit singur si când vede icoane nu le zice "Doamne Doamne" ci "Mama". Acum mă întreb, oare nue e mai bine aşa decăt să îi pun o mătură, oare la mătură cum i-ar fi zis tot mama sau babau care sperie copii? Acum când mergem la biserică înţeleg de ce foarte mulţi copii plâng atunci când sunt împărtaşi la Taina Împărtăşaniei, pentru că părinţii unora dintre ei cred în superstiţii. Micuţii care aşteaptă cu nerăbdare, având schiţat un zâmbet firav pe faţă, cu certitudine sunt crescuţi în spiritul credinţei adevărate – iconiţe, agheasmă, busuioc, rugăciuni şi desigur semnul crucii. Mare mi-a fost uimirea nu numai mie şi soţiei mele când Alex în faţa Altarului în loc să plângă şi să refuze Sfintele Taine aştepta pote mai liniştit decât mulţi aşa zişi "Credincioşi" care nu mai au răbdare şi se înghesuie la sfânta împărtăşanie  de parcă ar fi la coadă la pui pe timpul răposatului Nicolae Ceauşescu.

Totodată unii pentru a feri de rău copilul mai pun sub pat un săpun sau leagă usturoi de gât. Citeam la o faţa bisericească: „Dacă diavolul ar fugi de mătură şi de săpun, n-ar mai fi nevoie de post şi rugăciune, de biserici şi de slujbe religioase. Ne-am lega fiecare câte o mătură şi un usturoi de gât, un săpun în buzunar şi gata, ar fugi toţi dracii, n-am mai avea ispite. Dar nu e aşa! Iisus spunea: „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17;21).

Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă părinţii că încă de când se naşte să apere copilul cu armele duhovniceşti şi să-l înveţe să-şi facă singur, pe frunte semnul crucii, dar până va putea el singur, să-l facă ei.

Unii din zgârcenie au superstiţia ca să nu dea nimic lunea, că nu le merge toată săptămână şi nici marţea pentru că sunt trei ceasuri rele. Dar, oare este scris că lunea şi marţea nu trebuie să faci fapte bune?

În Matei 5;24 este scris „Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta”. „… împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei”, citim în Isaia 58;7-10.

Lista superstiţiilor e atât de mare încât ar trebuie pagini întregi, dar şi ore foarte multe pentru a le înţelege. Oricum, concluzia mea este că superstiţiile sunt un fel de surogat de credinţă a celor slabi.

Astfel, ori omul se lasă de banalităţile demonice, or continuă să se bălăcească în păcat. Biserica dă un canon greu pentru superstiţioşi, la fel ca pentru magie şi vrăjitorie. Mai bine să aprindem lumina adevăratei credinţe decât să orbecăim în întunericul falselor viziuni. Şi să credem in ceea ce nu este iar adevărata credinţă sa o ascundem în spatele nebuneştilor superstiţii? Dureros când te gândesti cât de pură este dragostea unui copil faţă de Dumnezeu si de Maica Domnului iar noi să îi ascundem frumuseţea ortodoxiei în spatele superstiţiilor ce nu au fost lasate de Dumnezeu ce sunt pure încercări ale Satanei. Oare nu e mai bine sa ne facem superstitii din păcatele noastre? Să citim un indreptar de spovedanie şi să consideram toate păcatele superstiţii de care nu ne ferim ne merge rău, cred că daca ajungem sa facem asta atunci cu siguranţă nu ne va lipsi nimic. Doamne ajută, sa aveţi grijă la superstiţiile din îndreptarul de spovedeanie iar când vă este greu nu uitaţi să spuneţi rugăciunea inimi.

Etichete: copii, credinţă, dragoste, superstitie, superstitii | 0 comentarii

duminică, 12 decembrie 2010

Sinaxar 12 Decembrie

03:44 | Publicat de Sunt Ortodox | | Editați postarea

Sinaxar 12 Decembrie

În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.

Cuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.

Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.

Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când împăratul se afla în Roma şi aducea jertfe idolilor şi i-a făgăduit, în bătaie de joc, că va jertfi şi el idolilor. Când i s-a descoperit făţăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis în templul numit Panteon; de aici a fost scos şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.

Pe când împărăţea Deciu în bătrâna Romă s-a pornit mare prigoană împotriva creştinilor. A trimis împăratul oameni în toate ţările ca să silească pe creştini să jertfească idolilor şi să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la chinuri cumplite şi să le ia viaţa cu durere.

Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim preasfinţitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis şi l-a adus la el legat în lanţuri. Sfântul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu şi împărat, că este Făcătorul tuturor, că idolii sunt demoni şi curată rătăcire şi a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri şi l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seamă şi a trimis tiranul felurite fiare ca să-l mănânce. Sfântul s-a rugat şi a adăugat la sfârşit aceste cuvinte: "Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârşesc acum, facă-se precum voieşti Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se închinau arătându-şi închinăciunea prin înclinarea capetelor lor; altele se apropiau şi-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulţumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat trupul, pe care nişte binecredincioşi cu multă cinstire l-au uns cu miresme, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au îngropat într-un loc de seamă.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Părinţilor noştri Amonata şi Antu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Etichete: sinaxar | 0 comentarii