sâmbătă, 18 decembrie 2010
Un vechi obicei datând din secolul IV d.Hr., moment în care s-a stabilit şi ziua în care se serbeaza Crăciunul(25 decembrie), este unul din cele mai vechi obiceiuri specific ortodoxe. Preotul, însoţit de cântăreţ, merge la fiecare gospodărie , dă spre aducerea sarutării Icoana Naşterii Domnului, aşa cum Sfânta Tradiţie o păstrează. Bineînţeles că acestei cutume bisericeşti i se poate conferi caracterul de regionalism, însă ea a devenit întrebuinţată în mai toate zonele ţării.
Unii sceptici ( iar aici mă includ şi eu) consideră această formă de aducere aminte a celui mai important moment creştin ca pe o "cerşeală într-un mod penibil"; şi motivez: pentru majoritatea preoţilor este un moment extrem de bun pentru a-şi mări patrimoniul personal, dar trebuie luat în considerare că tot noi i-am învăţat în felul acesta.
Cei ce se rezumă la cutuma în sine şi la importanţa momentului însuşi, mărturisesc că este ca o spovadă, iar intrarea preotului în casă aduce noroc.
Din punct de vedere tehnic, preotul blagoslovind intrarea casei, dă spre sărutare Sfânta Icoană, binecuvintează casa şi pe toţi ai lor, pe fundalul troparului Naşterii Domnului cântat de citeţ/cântăreţ:
Se poate realiza o analiză a troparului din mai multe considerente:
1. "Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru," plasează în prim plan evenimentul scripturistic specific acestei perioade: naşterea Mântuitorului Iisus HRISTOS!
2. "răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei" , iar aici trebuie să ne gândim la lupta permanentă a lui Iisus pentru noi, pentru deschiderea minţii şi pocăirea de păcate.
3. "Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat sa se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii", ne întruchipează episodul călătoriei magilor spre aducerea la închinare în faţa Celui ce avea să aducă mântuirea pe pământ.
4."şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne , slavă Ţie" , este exact momentul sublim întruchipat în Icoana Naşterii Mântuitorului.
Unii sceptici ( iar aici mă includ şi eu) consideră această formă de aducere aminte a celui mai important moment creştin ca pe o "cerşeală într-un mod penibil"; şi motivez: pentru majoritatea preoţilor este un moment extrem de bun pentru a-şi mări patrimoniul personal, dar trebuie luat în considerare că tot noi i-am învăţat în felul acesta.
Cei ce se rezumă la cutuma în sine şi la importanţa momentului însuşi, mărturisesc că este ca o spovadă, iar intrarea preotului în casă aduce noroc.
Din punct de vedere tehnic, preotul blagoslovind intrarea casei, dă spre sărutare Sfânta Icoană, binecuvintează casa şi pe toţi ai lor, pe fundalul troparului Naşterii Domnului cântat de citeţ/cântăreţ:
Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.
Se poate realiza o analiză a troparului din mai multe considerente:
1. "Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru," plasează în prim plan evenimentul scripturistic specific acestei perioade: naşterea Mântuitorului Iisus HRISTOS!
2. "răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei" , iar aici trebuie să ne gândim la lupta permanentă a lui Iisus pentru noi, pentru deschiderea minţii şi pocăirea de păcate.
3. "Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat sa se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii", ne întruchipează episodul călătoriei magilor spre aducerea la închinare în faţa Celui ce avea să aducă mântuirea pe pământ.
4."şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne , slavă Ţie" , este exact momentul sublim întruchipat în Icoana Naşterii Mântuitorului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu